Concentrarea in timp si spatiu a cererii pentru turism

Fata de alte sectoare ale economiei, sezonalitatea in turism prezinta o serie de particularitati datorita dependentei mari a circulatiei turistice fata de conditiile naturale,caracterului nestocabil al serviciilor turistice si rigiditatii ofertei.

Sezonalitatea in industria turismului determina urmatoarele efecte:

– utilizarea incompleta abazei tehnico-materiale si a fortei de munca;
– influentanegativa a costurilor serviciilorturistice si a calitatii acestora, termenul de recuperare a investitiilor, rentabilitatea;
– nivelul scazut al satisfacerii nevoilor consumatorilor.
Concentrarea cererii pentru turism in anumite perioade ale anuluiduce la suprasolicitarea mijloacelor de transport, a spatiilor decazare si alimentatie publica, a celorlalte servicii, a personalului de servire, etc.
Acest lucru determina o calitate mai slabaa prestatiilor, cresterea tensiunii intre solicitanti si prestatori, nemultumireaturistilor, in timp ce, in perioadele de extrasezon capacitatile respective raman nefolosite.
Inceea ce-l priveste pe turist, concentrarea are implicatii de ordin psihologic, fiziologic sieconomic.
Un rol deosebit revine cercetarii cauzelor ce provoacaoscilatii sezoniere inactivitatea turistica, precum si cuantificarii influentelor lor.
Astfel,au fost evidentiate urmatoarele tipuri de variatii ce provoaca oscilatii sezoniere:
– variatii datorate unor conditii economico-organizatorice;
– variatii provocate de cauze extraeconomice.
Rolul determinant al conditiilor naturale in manifestarea caracterului sezonier al cererii
favorizeazaexistenta mai multor tipuri de oscilatii:
– zonele turisticein care activitatea seconcentreazaintr-o singuraperioada(sezon);
– oscilatii caracterizateprin existenta a douaperioade desezon cu activitate turisticade intensitati apropiate;
– zone de activitate permanentaunde oscilatiile de la o lunalaalta sunt nesemnificative (statiunile balneoclimaterice).
Se cunosc trei etape (momente) in evolutiacererii si respectiv a circulatiei turistice de-a lungul unui an calendaristic din analiza curbelor de variatie:
– varful de sezon caracterizat prin intensitatea maximaa cererii;
– inceputul si sfarsitul sezonului (sau perioadele de pre si post sezon);
– extrasezonul, perioada caracterizataprin reducerea substantialasau chiar incetareasolicitarilor pentru serviciile turistice.
Succesiunea acestor etape prezintamodul de esalonare a solicitarilor si permite dozarea eforturilor organizatorilor de turism invederea satisfacerii corespunzatoare a cererii.
Prelungirea sezonului si etalarea vacantelor sunt printre cele mai eficiente solutii de reducere a efectelor negative ale sezonalitatii.
Operatorii turistici au ca masuri la indemana de reducere a efectelor negative ale sezonalitatii:
– masurile cu caractereconomico-organizatoric de dezvoltare a ofertei;
– masurile de diversificare a serviciilor si ridicareacalitatii acestora;
– practicarea unor politici de preturi diferentiate in functie de etapelesezonului;
– dezvoltarea si intensificarea propagandei turistice, etc.
Pentru a diminua efectele negative ale sezonalitatii se poate creste atractivitatea turistica prin:
– amenajari suplimentare care savalorifice celemai variate atribute ale patrimoniului turistic;
– diversificarea serviciilor de agrement;
– realizarea unor programe complexe ce pot compensa lipsa unor conditii naturale propice.
In plus, practicarea unor tarife reduse lainceputul si sfarsitul sezonului favorizeazaprelungireaperioadelor de maximaintensitate prin atragerea anumitor categorii de turisti – cu venituri maireduse, cei care calatoresc pentru schimbarea cadrului, cei care dau vacantei un continutpreponderent de odihnaetc.
Totusi, turismul ramane dependent in mare masurade factorii naturali, ceea ce determina mentinerea unor oscilatii in timp cu influente nefavorabile asupra eficientei activitatii si satisfactieiconsumatorilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here